Oboseala

Nu stiu cum sunteti voi cand sunteti obositi si nu stiu daca vreodata ati experimentat oboseala adevarata, dar eu simt ca trebuie sa mai am parte de o vacanta ca sa-mi revin dupa tabara.

Plecasem in tabara odihnita si plina de energie, iar acum bateriile mele sunt descarcate. Cum Dumnezeu nu m-a creat cu acumulator sau cu un cablu care sa se conecteze la o sursa de curent electric, trebuie sa dorm. Dar cand sa dorm pentru ca aceasta este saptamana in care trebuie sa-mi fac bagajele si duminica zbooooor catre Romania.

Cum am ajuns eu asa obosita? Foarte simplu: o saptamana intreaga m-am culcat tot la 3-4 dimineata pentru ca ori eram la piscina, ori jucam volei, ori jucam ping-pong, ori radeam cu fetele, ori cand mi-era somn, nu puteam dormi din cauza fetelor. Si asa am ajuns duminica trecuta in Vancouver, rupta de oboseala si m-am trantit in pat. Zici ca am fost la sapat, nu in tabara. Oricum am avut un timp nemaipomenit la Manning Park.

Aseara am fost in Down Town. Am petrecut o noapte splendida pe plaja, cu picioarele prin nisip, inconjurata de atmosfera unui oras mare care parea ca nu doarme nici la ora aceea tarzie. Luminile blocurilor turn, vitrinele innobilate de manechinele ce purtau haine apartinand designerilor notorii precum Versace, Armani etc., restaurantele elegante, Canada Place vazut noaptea, toate ma faceau sa ma simt extraordinar. Cu adevarat Vancouver este un “big city”, iar senzatia pe care o traiesti cand ii simti aroma, este coplesitoare. Deja mi-am facut o idee despre orasul in care mi-ar place sa locuiesc.

Nu stiu daca ati observat, dar de un timp incoace, dupa fiecare post, pun si o melodie. Aceasta pentru ca am cateva melodii din trecut care au devenit niste slagare pentru mine. Imi face placere sa le ascult ori de cate ori pot.