Cum ar fi sa fim naufragiati? Cu ce ne-am umple timpul?

De multe ori mi-am pus intrebarea: Daca as fi naufragiata pe o insula ce as face? As avea destula putere sa-mi fac viata placuta? M-as lamenta sau as incerca sa fac ceva? Iata in acest post cateva dintre creatiile imaginatiei mele legate de acest subiect. Dupa aceea va las pe voi sa-mi spuneti: VOI CE ATI FACE?
E bine de stiut ca am o ambitie “feroce” atunci cand e vorba sa fac un lucru perfect, cand vreau sa ajut sau sa impresionez pe cineva, cand vreau sa-mi vad dorintele implinite, dar de asemenea e important sa stiti ca nu imi place sa calc pe nimeni in picioare ca sa ajung eu sus. Pornind de la acest fapt, as putea spune ca de la inceput s-ar exclude varianta in care m-as lamenta. De felul meu, chiar daca nu vad rezolvarea in anumite situatii, incerc sa gasesc o solutie. Sunt o perfectionista cu acte in regula, si nu imi place sa ma bazez pe nimeni. Sunt destul de independenta ca sa vorbesc deja despre realizarile mele. Sunt o persoana sociabila si nu foarte insistenta. Urasc egoismul, minciuna si prefacatoria, lucruri care m-au determinat sa aleg sa fiu directa in orice privinta. Atentie: Directa/ sincera, dar nu nesimtita!
Iubesc umorul fin si rad mai tot timpul. Iubesc sa fac haz de necaz. E o adevarata poarta de evadare din lumea aceasta mizera, si pur si simplu, continui fara a ma mai afecta toate situatiile neplacute. Uneori, functioneaza si autoironia.
Pornind de la aceste informatii de baza as spune ca in situatia in care as fi naufragiata as face urmatoarele lucruri:

1. Fetelor le plac plajele exotice, apa, caldura, nisipul auriu care isi spulbera aroma in bataia vantului, asa ca, da, pentru inceput, as face plaja, ca sa ma bronzez.
2. E bine sa ai cat mai multe hobby-uri ciudate, aparent inutile. Una dintre pasiunile mele este escaladatul. Escaladatul cui? Nu conteaza! De mica aveam placerea nebuna sa ma catar prin copaci, pe garduri, sa sar ziduri, sa merg pe borduri, sa ma chinui sa urc cele mai ciudate stanci. Imi juleam in prostie genunchii. Atunci uram semnele pe care le aveam pe genunchi, dar acum, uitandu-ma la ele, imi vin in minte toate activitatile din copilarie, si rad cu prietenii impreuna cu care le-am realizat. Exista si un avantaj: semnele nu mai sunt asa vizibile, asa ca nu imi fac probleme. Eeeeh copilarie, cat de frumoasa ai fost….Multi ar spune ca la oras, nu ai ce sa escaladezi, poate doar blocuri, dar in situatia unui naufragiu, probabil ar fi util sa te folosesti de abilitatile de a te catara doar pentru a vedea un apus/un rasarit, de pe culmile unui vulcan stins. Ar merita, nu-i asa?
3. As innota. Apele limpezi, anemonele si pestii, probabil ar crea cele mai frumoase dansuri de culori existente. Delfinii mi-ar fi cei mai buni prieteni, si la ce iti mai trebuie scooter de apa cand ii ai pe ei? Continui sa visez…
4. M-as apuca sa-mi fac fuste gen Hawaii, si atunci sa vezi distractie.
5. As numara stelele de pe cerul senin si negru. As face un foc de tabara triplu cat mine, si as crea prima stea terestra. Sunt convinsa ca celelalte stele ar fi invidioase.
6. As avea timpul meu cu mine: nu galagie urbana, nu cearta, nu vecini, nu servici. As fi in paradisul mastilor faciale si al uleiurilor corporale naturale, pe care mi le-as prepara singurica fara ajutorul methylparabenului sau al propyleneglycolului, cunoscute a fi cancerigene.
7. As fi personajul principal in propria aventura. As avea dreptul sa-mi scriu viata sub propria vizune, si nici un om n-ar schimba-o prin legi: nimeni de la putere, nimeni din scoala, nimeni de la servici. As taia usor peste greselile facute, si as lua-o de la capat. As putea sa-mi petrec timpul oricum.
8. As lua o pana, as arunca-o in zare, as lasa-o sa se legene pe o raza, coborand pe un curcubeu, si sa se umezeasca cu roua, si as scrie…. As scrie citate din Shakespeare pe nisip, si apoi, m-as catara intr-un cocotier, pentru a le vedea de sus. Daca nu mi-ar place, as schimba fontul, stilul, tipul de scris, din Times New Roman, in Comic Sans, as scie Bold, Italic sau simplu.
9. As avea propriul blog, unic: pe nisip. As scrie pana vantul mi-ar sufla in zare cuvintele umede, racite de noapte. As lasa vantul sa-mi duca gandurile departe, si apoi l-as stropi cu apa ca sa plece.
10. As rade necontenit, mi-as face propria scena de teatru si probabil m-as maimutarii toata ziua.
11. As scrie poezii. As guverna tot mediul care ma inconjoara, strangandu-l in minte si indemnandu-l sa se faca poezie. Ar fi cea mai mare magie a vremurilor.
12. M-as inchina lui Dumnezeu. As vorbi cu El, l-as ruga sa-mi stea aproape mereu. Am fi doar noi doi. Nici o alta circumstanta nu mi-ar alunga gandul meu catre El, cum se intampla in societatea agitata a mileniului. Am zambi. M-ar invata dragostea adevarata, si atat de mult am sta de vorba…

Cu siguranta n-as fi plictisita. Cei care realizeaza filme care cuprind intamplari despre naufragii, si toate sunt prezentate catastrofal, sunt oameni fara spirit de copil, cu o mentalitate stricta de la care nu se abat. Sunt constienta de consecintele unui naufragiu, dar tot ce am vrut sa demonstrez prin acest post a fost ca orice lucru rau se poate schimba in bine, daca vrei. Cand visezi, nu poti sa fi cuprins de teama, pentru ca visele se implinesc.
Si cum scrie si in Biblie: “Nu va lasati biruiti de rau, ci biruiti raul prin bine!”