Să aibă, să aibe şi să aive! Că aşa e Românu’!

Nu că aş fi vreun perfect sau vreun fixist pe gramatica limbii Române însă deja m-au adus la disperare cei ce “ştiu” să vorbeşte corect româneşte. Este vorba de verbul “a avea”. Ficare îi găseşte câte o variantă şi nu că m-ar deranja că cineva l-ar folosi prost, însă văd hartii, contracte şi acte în care verbul e scris INCORECT! Şi o iau razna!

 

Deci, stimabililor, varianta corectă este SĂ AIBĂ şi după părerea mea, este cel mai uşor de pronunţat. Pentru ce oare vă chinuiţi cu “să aibe” ori “să aive” pentru că îţi poţi da seama după cum sună că sună prost. Fără să mi-o luaţi în nume de rău, însă este foarte grav ca o persoană cu cunoştinţe linvgistice angajată la o instituţie calumea, să nu ştie să conjuge un verb sau să ştie să-l folosească într-un context.

Vorba aia, acasă fiecare face ce vrea, vorbeşte cum vrea ca trebuie să recunosc, sunt momente în care când sunt acasa îmi mai scapa şi mie câteodata (Mai “e” mere? de exemplu) şi nu mă dau după degete, însă, când lucrezi într-o instituţie şi eşti însărcinat să faci o treabă, şi mai ales, se presupune că ai fi capabil pentru treaba aia, fă-o domle’ calumea!.

Deci, SĂ AIBĂ!

SĂ AIBEŢI UN PAŞTE FERICIT!”