Orori in Tren

Din cate vad aproape de fiecare data cand imi urc membrele intr-un tren patesc cate ceva nasol. Va povesteam data trecuta despre patania mea cu babuta care duhnea a mort.

Vineri plec din Bucuresti cu o sageata albastra, intr-o calataorie de 100 km, care trebuia sa dureze aproape 2 ore, un timp extraordinar de mare daca ,ne gandim ca viteza medie ar trebuii sa fie 50-60 de km pe ora, o viteza muult prea mica, totusi suntem in Romania asa ca nu aveam pretentii si nu ne plangem tocmai de viteza.

Dar acea minune de tren in care m-am urcat era plin ochi, oameni pe toate scaunele iar intre scaune si pe hol nu mai avea loc nici macar un pai, trenul  in care am nimerit transporta foarte multi oameni de la munca. Ce aveau in comun toti oamenii aceia? Ei veneau cu nasul. O legatura foarte puterinica ii lega de nas, bacnotele de 5 si de 10 lei asigurau buna functionare a trenului.

Problema e ca in sageata e relativ putin loc iar cand sunt foarte multi oameni se consuma aerul incepe sa se incalzeasca foarte, foarte repede, asa ca pana sa plece trenul toti eram leoarca, inclusiv cei care stateau pe hol si erau proaspat veniti de pe santier, deci pot spune ca aerul isi pierduse calitatea iar senzatia generala era de asfixiere cu un miros care nu semana nici a gaz, dar nici a mort.

Trenul pleaca si merge glont, ajungem imediat acasa, instalatia de aer conditionat face fata cu brio pe drum iar eu ajung mai relaxat ca oricand. Glumesc doar, defapt instalatia de aer conditionat nu a mers deloc, absolut nici macar o secunda nu a dat un semn de viata. Glont a mers trenul, dar pana la Bucurestii noi, unde se stricase ceva la statia de semnal si am facut o pauza de 15 minute, mi-am scos o revista si am asteptat ca ziceau ca plecam imediat, dar am asteptat si am asteptat si am mai asteptat nitel pana m-am hotarat ca vreau sa ies afara sa imi trezesc creierul cu o gura de aer proaspat. Ies afara, iar dupa ce stau 20 de secunde vine nasul si imi zice ca mergem.

Imi fac curaj si inot iar printre oameni ca sa pot ajunge la locul meu. Acolo in Bucurestii Noi mai era un tren care statea de o ora si astepta sa primeasca semnal, noi am avut prioritate si am plecat, toata lumea sufla mai usurata. Iar de acum trenul a mers glont spre casa si a recuperat intarzierea. Defapt iar glumsc, pentru ca urmatoarea ora in tren am petrecut-o tot stand pe loc, din 10 in 10 minute trenul mai mergea 1 minut si se oprea.

Lovitura de gratie am primit-o cand ne-am oprit in dreptul gropii de gunoi de la Chiajna! Pentru ca daca aerul nu mergea eram nevoiti sa deschidem geamurile extraordinar de micute ale trenului, niste gemulete mici si prapadite dar prin care ne-a inundat un miros grozav de gunoi putrezit de la groapa. In tot vagonul nu erau decat 4 gemulete dar mare dauna ne-a facut groapa de gunoi. Inca un miros pe care nu pot sa il descriu, era prea complex pentru creierul meu.

Dupa 15 minute petrecute alaturi de groapa de gunoi tot vagonul era la limitele puterii, cred ca daca nasul aparea in tren scapa cum a scapat Ceausescu de revolutie. In fine pana la urma a mai oprit de cateva ori trenul, apoi a inceput sa mearga relativ normal, calatoria a durat in jur de 3 ore jumatate.

In conditiile astea de ce sa imi cumpar bilet? Pentru ca daca am bilet sau nu, tot in mirosul ala infect stau, altii tot merg cu nasul, inclusiv popii, tot in toaletele alea infecte incerc sa imi face nevoile, oricum o sa fie lanaga mine un gigel care o sa bea bere si o sa manance salam ca sa imi intoarca mie stomacul pe dos..