“Omega” …

Prin negura cenuşie a dimineţii se disting două siluete ce se îndreaptă in paşi repezi spre buncăr. Afară este frig… cam 3°C si cu toate astea sunt in tricou şi aştept entuziasmat ca un scolarel in prima zi de scoală… Nu in vine să cred că Roberta mi-a aranjat interviul acesta. Este o experienţă unică.

Omul pe care îl aşteptam este un simbol al unor vremuri de mult uitate. Este copilul unui fost miliardar rus care in anii 90 a renunţat la viata luxoasă şi lipsită de griji, a renunţat la toate beneficiile societăţii moderne pentru a se retrage intr-o pădure din Siberia alături de familia sa şi a trai din sudoarea frunţii şi roadele pământului. Este omul care a supravieţuit zilei “omega”… printre putinii dealtfel care îşi mai amintesc cum era viata pe planeta noastră înainte de “omega”.

L-am primit de îndată fără să respect câtuşi de puţin vre-un protocol… L-am condus pe scările metalice… in jos… pană in studioul meu unde împreună vom înregistra poate cel mai “fierbinte” interviu pe care Noua Lume îl va auzi in viitorul apropiat.

– Bună Dimineaţa Lume… este ziua 1752 după “omega” si astăzi am un invitat de calibru… Ivan Patrovski… unul din putinii supravieţuitori ai zilei “omega” care mai pot povesti ce s-a întâmplat şi cum s-a ajuns la ceea ce noi cunoaştem astăzi. Absolut Necenzurat!

– Bună Dimineaţa! Numele meu este după cum a sus şi Şerban… Ivan Patrovski… am 78 de ani lungi  viată. Ştiu că vi se pare mult… dar in momentul in care ajungi la vârsta asta începi să te agăţi de zile… de fapt mă agăţ de zile încă de acum 10 ani de când a pornit rezistenţa… Iată că după 5 ani de război şi aproape 5 ani de “Lume Noua” încă mă agăţ de viaţă… Dar să lăsam “copilăriile unui om bătrân”… Spune Şerban… ce vrei să ştii?!

– Domnule Ivan Patrovski…

– Spune-mi simplu Ivan! Tutuieşte-mă te rog!

-Ivan… Ce ne poţi spune despre lumea tinereţii tale? A fost ea un preludiu pentru lumea pe care o cunoaştem acum?

– Categoric… Greşelile si aspiraţiile trecutului au dus la ceea ce noi cunoaştem ca ziua “omega”, iar aceasta a dus la viaţa pe care o trăim noi acum.

Cum era… Era liniştit… am copilărit alături de tatăl meu intr-o pădure Siberiana… cu muncă grea, multă… cu frig şi sudoarea frunţii inghetand pe tâmplele învineţite… Tatăl meu a urat tehnologia intr-o vreme in care ea încă nu îşi dăduse in vre-un fel arama pe fată. Lumea aşa cum am cunoscut-o la maturitate era in chinurile facerii. Se inova… se cerceta… se investeau miliarde şi miliarde de dolari şi euro in tehnologie. Procesoarele vremii aceleia sunt astăzi considerate antichităţi… arhaice, dar reprezentau salturi uriaşe si foarte repezi in tehnologie…

Era o batalie continuă intre două companii: Intel si AMD… iar lupta aceasta crâncena a grăbit ritmul in care procesoarele vremii au crescut. Am avut intai unu, apoi câteva zeci, apoi câteva sute de megahertzi… Am avut apoi câteva mii, urmând ca tehnologia să atingă un prag de sus… iar companiile au început sa abandoneze lupta cu megahertzii si si-au canalizat strategia către nuclee… Au început cu două… iar pana in anul 2017… deja se vorbeau de 64 sau 128 de nuclee intr-un procesor de dimensiuni normale.

Telul companiilor era cel de a dezvolta o unitate de procesare care să atingă performanţele creierului uman… Îşi doreau roboţi… vroiau ca omenirea să nu mai depună nici un efort pentru pâinea pusă pe masă… sa muncească robotii in locul lor… tehnologia să salveze omenirea…dar nu a fost să fie aşa…

Deja anul 2020 a venit cu anunţul procesorului biologic pe baza de ADN de la Intel, iar cei de la AMD aleseseră o alta strategie… Procesorul cuantic… Era demult uitată bătălia nucleelor acum când tehnologia le putea oferi un progres exponenţial… dar totuşi… încă nu au ajuns la puterea creierului uman.

Totul s-a năruit pentru aceste două companii atunci când dintr-un garaj, dintr-o firmă obscură, 3 tineri japonezi au venit cu un prototip de procesor care pretindeau a avea capacitatea de procesare a creierului unei maimuţe…Cei de la Google le-au cumpărat patentul  procesorului… au investit intr-o divizie de cercetare hardware şi in cel mai strict secret au reinventat conceptul de multe nuclee folosit in anii 2010-2015 şi au scos procesorul Brain 2041… Primul procesor capabil sa depăşească mintea umană… Era anul 2041… iar procesorul inventat a fost montat pe un sistem cu totul nou… rulând software Google… Sistemul avea un IQ de 135… iar versiunile următoare deja au depăşit valoarea pe care geniile vremii o aveau.

De aici nu a mai fost decât un pas pană când computerele au început să domine o omenire care de zeci de ani şi-a pus baza si şi-a modelat gândirea ajutandu-se de tehnologie. Oamenii erau intr-adevăr mai fericiţi, speranţa de viaţă crescuse, medicina evoluase… totul datorită computerelor… dar cu toate astea anii 2044-2049 au reprezentat cea mai neagră perioadă a omenirii. Rezistenta umană a fost anihilată… Liderii exterminaţi…un adevărat coşmar…

Salvarea noastră a celor putini care am rămas a venit din partea unui cercetător care a realizat cel mai mare EMP pe care l-a gândit cineva vreodată… Dat-mi voie să mă ridic in picioare şi să ii acord respectul cuvenit eroului care a salvat omenirea: Dr. Păun Andrei… un roman care fără a se folosi de tehnica zilelor noastre a reuşit să pună capăt unui război ce dura de 5 ani si care avea ca deznodământ cert exterminarea întregii populaţii umane. Dumnezeu să îl odihnească!

Ziua “omega” si “Lumea Noua” de după aceasta sunt opera lui. El a reuşit să dea shutdown planatei tehnologizate, iar acum noi… supravieţuitorii putem să ne întoarcem la viata patriarhală pe care am trăit-o alături de tatăl meu.

– Extraordinară experienţa dumneavoastră! Aţi povestit pe scurt istoria planetei in ultimii ani aşa cum nu a fost auzită niciodată… Un moment de reculegere vă rog pentru Dr. Andrei Păun… omul care a adus apocalipsa computerelor… ziua “omega”