La poarta raiului

La poarta raiului Sf. Petru sade cu cheile in mana… plictisit. De multa vreme nu a mai venit nici un drept credincios sa intre in rai, doar cativa golanasi care se faceau ca nu stiu unde le e locul.

Sf. Petru isi spuse in sinea lui: “ Doamne ce vremuri traim… Oare chiar nu mai exista nici un om care sa fi fost cinstit in lumulita asta… de o luna nu am mai deschis portile pentru nimeni” si ofta suparat in timp ce mai arunca un ochi in jos spre viermuiala vremelnica de pe Pamant.

Dupa alte 7 zile, descurajat Sf. Petru se pune in genuchi si ii dau un apel “sefului”.

–  Doamne,  am o problema pe care vreau sa ti-o astern in fata. Sunt trist si cred ca numai sfatul tau ma mai poate linisti.

Spune Petre, Stanca credintei… ce te framanta?

Doamne de o luna si jumatate nu a mai venit nici un om neprihanit caruia sa ii deschid portile raiului! Simt ca ceva nu este in regula, simt ca lumea asta se departeaza de noi. Nu ne mai doreste, nu ne mai cunoaste.

Nu se poate asa ceva… Oamenii nu ne-au uitat, nu cred! Trebuie sa le facem cunoscut cuvantul, trebuie sa propovaduim dreptatea si mantuirea. Oamenii au nevoie de noi.

Doamne, eu zic sa trimitem pe cineva sa propovaduiasca mantuirea printre oameni, sa le aduca aminte ca linia de sosire pentru invingatori este la poarta raiului.

La cine te-ai gandit Petre?!

La cineva care cunoaste socoteala zilelor de azi, cineva care sa nu fi parasit lumea de mult, cineva care poate sa vorbeasca aceiasi limba cu vietuitorii acestor vremuri.

Petre… am exact persoana de care avem nevoie. A fost un om al lui Dumnezeu toata viata lui, biserica il iubeste, il cunoaste toata lumea, cuvantul lui atarna greu…

Cine Doamne?

Papa Ioan Paul al II-lea. Un om curat si vrednic de a readuce lumea la credinta.

Zis si facut, Dumnezeu si Sf, Petru il cheama pe Papa Ioan Paul al II-lea, il instruiesc si il trimit inapoi pe Pamant pentru ca lumea sa il vada, si el sa le spuna cat de frumos este in Rai, si pentru ce trebuie sa lupte lupta cea dreapta.

Trece o saptamana si nici un semn de la fostul papa, Sf. Petru incepe sa se ingrijoreze: “Oare a patit ceva?! Oare s-a ratacit? Oare lumea nu mai asculta cuvantul lui Ioan Paul al II-lea?”

Mai trec doua saptamani si se intoarce Ioan Paul al II-lea inapoi, radiind de fericire. Sf. Petru bucuros il intreaba daca a rezolvat problema

– Sfinte Petre, Am Rezolvat!

– Atat? Nu imi povestesti nimic mai mult? Ce sa intamplat, ce ai facut?

– Povestesc… Primul pas pe Pamant l-am facut la Vatican. Acolo am discutat cu toti monsegniorii, cu cardinalii, cu actualul papa, si impreuna am identificat problema.

Aceasta de fapt nu era a oamenilor, era a bisericii si era una financiara, nu spirituala, dar in lumea aceasta secularizata totul se reduce la bani, asa ca biserica trebuia sa isi rezolve problema aceasta, iar restul se vor rezolva de la sine.

– Cum s-a ajuns intr-o asemenea situatie? Stiam ca biserica catolica este una dintre cele mai bogate entitati de pe Pamant?

– Sfinte Petre…  A venit criza, oamenii au avut din ce in ce mai putini bani ca sa dea bisericii, asa ca actualul Papa a contractat niste credite pe care hulpavii de bancheri le-au dat cu dobanda mare. Asa ceva nu s-a intamplat niciodata pe vremea cand eram eu Papa.

Am discutat cu trezorierul bisericii si impreuna am gasit solutia cea mai buna, adica #refinantarea de la BCR. De ce o banca tocmai din Romania? Pentru ca avea dobanda promotionala buna in perioada asta a campaniei de refinantare. Am comasat toate creditele intr-unul singur, am scapat de taxele de administrare de la banci diferite, am scapat de dobanzile mari. Acum avem rata mult mai mica.

Si Sfinte Petre… sa iti mai spun o treaba buna. dupa beatificarea mea trebuia sa se dovedeasca ca am facut o minune ca sa ma sanctifice, si ghici ce… A fost o minune ca le-am redus ratele la credit, asa ca Vaticanul ma sanctifica fix in momentul acesta.

Asa ca deschide usa aia mai repede ca trebuie sa ajung in Sectorul Sfintilor din Rai. Te-am pupat!